Tuesday, April 17, 2012

Despre ganduri

“Gandeste-te”, zice cineva. Ma uit in jur. Nimic, inafara de peretii mintii mele. “Ah”, zic cu voce tare, “Trebuie sa mi se fi parut” – zic si mai tare, in caz ca nu m-am facut indeajuns de auzita. Ma ridic de pe scaunul de lemn si-ncerc sa pasesc cat pot eu de usor, ciulindu-mi urechile spre exterior. Ma indrept spre bucatarie, unde pe masa e o paine uscata. Iac. E cu mucegai. O las acolo. Ma intorc. In spate, nimic. Ma intorc din nou, si iarasi nimic. Nici macar painea. Nici macar mucegaiul de pe ea.
Imi scapa ceva. Ceva, e un ceva ciudat aici. Aud niste chei, si iar ma-ntorc. Pe usa de la intrare intru chiar eu. Raman pe loc. Cu ochi mari, ma uit la mine. Am ochii-aproape-nchisi. Mi-arunc geaca pe jos si m-azvarl in scaunul de lemn. Ma privesc. Nu inteleg prea multe. Celalalt Mine ma observa.
Se ridica de pe scaunul de lemn, si paseste usor. Se duce la bucatarie, se uita la o paine uscata de pe-o oarecare masa si se scarbeste. Si nici macar n-o ia de-acolo. Se pare ca painea era mucegaita...